Intotdeauna m-a atras albul, care sună ca o tăcere, un neant dinaintea începutului. Poate acesta era sunetul pământului în perioadele albe ale glaciaţiunii, dar el se asociaza si vieţii diurne, luminii, divinităţii, purităţii si vidului. O profunda încântare îmi provoaca si limbajul a tot ce exista în natură: ierburi, ramuri, luminişuri, umbra deasă a pădurii, ploaia, zăpada, mreaja aerului. Scrutând varietatea infinită a detaliilor şi formelor, acestea mi-au oferit mijloacele proprii pentru a-mi dezvolta individualitatea. Semne ce trebuiesc frământate si limpezite în caldura inimii, astfel încat să le pot plamadi in forme. Nascută la tară, am dus o viaţă stârns legata de natură. Am rămas de atunci cu o concepţie organică asupra spaţiului, timpului si a pamantului. In plante am văzut cum se revarsă fiinta launtrica a pământului. Chipul plantei, miracolul florii, sunt fereastra prin care radiază lumina divinitatii. E un simbol al viului si al perfecţiunii spiritului. "Sa te avânti ca o planta, să arzi ca o flacară." Printr-un studiu tacut, intuitiv, observând armonia universala a lucrurilor, mi-am găsit resursele pentru autodepăsire. Arta este o admirabilă lectie de sinceritate, indiferent de prejudecătile din jur. Porţelanul a fost de la început materialul preferat. In ultimul an, şi pentru prima oară , ca ceramist, mi-am dorit să experimentez gresia. Curiozitatea a mers însa mai departe şi am folosit, pe suprafeţe restranse, pământ din peşteri. A fost o încantare sa vad cum focul dezvăluie culori şi structuri nebănuite ale acestor sedimente geologice neomogenizate si nefiltrate. Asemenea experimentele cu "pământuri necunoscute" trecute prin proba focului, pe care le-am initiat acum, vor continua ... (Gherghina Costea, 2006)
|